Cautare
Palinca bautura traditionala
Cultura pomilor fructiferi este o veche îndeletnicire, iar fabricarea distilatelor naturale din fructe ca activitate industrială are o istorie îndelungată în țara noastră.

 

Tehnologia de obținerea țuicii, rachiurilor naturale sau a pălincii are secretele ei care s-au transmis din generație în generație prin practică și prin viu grai, păstrate cu multă strictețe fără a fi împărtășite și altora în scris. Se poate afirma că, mai mulți dețin cunoștințe referitoare la consumul și efectele lui și mai puțin la partea de tehnologie.

 

Pălinca este "una din cărțile de vizită" a acestor meleaguri și "unul din cei mai buni ambasadori" care a trecut de mult granițele României în gențile și sacoșele diplomaților cutreierând toate meridianele lumii. Despre această băutură s-a scris foarte puțin cu toate că, ea însoțește omul pe parcursul existenței sale , de la naștere până la moarte în diferite ocazii, de unde și zicala:"bea omul la supărare și la bucurie mare„.

 

Țuica, pălinca, horinca, ginarsul, rachiul, reprezintă denumiri de băuturi distilate din fructe urmate uneori de redistilarea acestora utilizându-se în procesul de producție și separarea de fracțiuni. În partea de nord-vest a țării se utilizează denumirea palincă, în Țara Maramureșului horincă, în centrul Transilvaniei ginars și în restul țării țuică, răchie, etc.

 

La noi în țară există vechi tradiții de obținere a țuicii și rachiurilor naturale în foarte multe areale în care distilatul devine o adevărată carte de vizită pentru acestea.

 

Acest produs este prezent în viața omului de la naștere până la moarte pentru a celebra cum se cuvine principiul concret de izbândă sau eșec din viața fiecărui individ, prin el se face manifest sufletul omenesc din această parte a lumii, prin el părinții și strămoșii noștri și-au cântat "bucuria și amarul".

Oaspeți de seamă care au vizitat aceste meleaguri pe lângă pâine și sare sunt întâmpinați de localnici și cu un păhărel din mirifica licoare.

 

Prepararea distilatelor din fructe are o veche tradiție în țara noastră și a constituit o activitate de bază pentru mulți locuitori din diferite zone pomicole.

În România producerea distilatelor din fructe și subproduse vinicole are tradiții foarte vechi. Se pare că pentru prima dată se fac mențiuni despre prepararea țuicii pe teritoriul locuit de români în anul 1570, în localitatea Turț din județul Satu Mare.

 

Sursa: Fabricarea băuturilor alcoolice distilate din fructe - Ioan Cioltean

 

Pălinca sau țuica este o băutură alcoolică cu tăria de cel puțin 50% vol., obținută prin fermentarea fructelor și dublă distilare, fără adaos de zahăr, de arome sintetice, coloranți, spirt sau alte ingrediente. Aroma pălincii este cea a fructelor din care provine iar tăria din alcoolul rezultat în urma fermentării glucidelor din fructe.

 

Pălinca este o băutură tradițională din nord-vestul Transilvaniei. În această zonă ea mai este cunoscută și sub denumirea de țuică (țuică de Oaș, țuică de Zalău etc.), turț sau de horincă. Denumirea de țuică este întâlnită numai în țara noastră, deci este un produs autohton. Țuica care se produce în celelalte areale din țara noastră se deosebește de cea din zona de nord-vest a Transilvaniei, îndeosebi prin tăria alcoolică mai mică (20-40%vol.alcool).

 

Pălinca, horinca, țuica cât și rachiurile din fructe, fiind considerate pe bună dreptate băutură tradițională nu trebuie să lipsească de la nici o masă cu specific românesc. Ca băutură tradițională și națională pălinca a depășit granițele țării și este mult apreciată de străini.

 

Deși tehnologia de obținere a băuturilor tradiționale din această zonă nu diferă prea mult sortimentele obținute capătă personalitate și caracteristici specifice materiei prime din care provin și măiestriei producătorului în urmărirea și dirijarea procesului de distilare a borhotului.

 

Dintre băuturile tradiționale din această zonă cele mai cunoscute sunt turțul și pălinca (țuica de Oaș).Ele, spun turțenii, "se beau din pahare mici, brumate, într-o înghițitură dacă te țin bojocii și stinse cu apă rece de izvor, sau în înghițituri mici degrabă alinate, dacă ai palatul sensibil". Se spune că paharul trebuie băut până la fund înainte de a fi pus pe masă pentru că altfel, aduce ghinion gazdei, mai ales în casele cu fete de măritat.

 

Turțul este băutura alcoolică tradițională, cu tăria de 50%vol., specifică localității Turț și satelor componente din județul Satu Mare. Turțul se obține din fermentarea prunelor și dublă distilare, urmată de o învechire în vase de stejar timp de 2 ani. Materia primă o constituie prunele provenite de la populațiile locale, îndeosebi populația de prun Peneghei (numite de localnici și Nemțești sau Turțești), precum și o serie de soiuri cultivate vechi sau noi.

Pălinca Oaș are aceeași tehnologie ca și turțul numai că diferă arealele de obținere. În afară de prunele Peneghei, ca materie primă se mai folosesc și alte populații de prun. Dintre acestea cele mai importante sunt: Coucine, foarte răspândită pe toate dealurile și colinele din Țara Oașului, La acestea se adaugă prunele Albuțe și Mărghite. Are tăria alcoolică de 49-50%.

 

Pălinca, țuica ori horinca au fost și sunt prezente în viața locuitorilor de pe aceste meleaguri însoțindu-i de la naștere până la moarte.

Părinții, moșii și strămoșii și-au cântat "bucuria și amarul", marcând satisfacția izbândii sau tristețea eșecului alături de un pahar de  palincă.

Pălinca face ca oamenii să se simtă bine, creează o ambianță plăcută la botez, la nuntă, la aniversări și chiar la pomana porcului în Ajun de Crăciun.

Prin calitatea ei, „după un pahar" de palincă, gândul ne duce la toamnele însorite cu parfumul fructelor coapte și mirosul plăcut al borhotului intrat în fermentație în căzile de lemn de sub șoproanele caselor, care se îmbină cu cel al fânului cosit de pe pantele domoale și adunat în căpițe ale Oașului, ale Lăpușului, ori de pe pantele mai abrupte ale Clujului sau ale Zalăului.

 

Pălinca și horinca le întâlnim în colindele de Crăciun, Anul nou, ori la cei care merg cu plogușorul, precum și la horă în țipuriturile oșenilor. Cu ea sunt cinstiți musafirii și oaspeții care trec prin aceste locuri. Pălinca era și este prezentă la bâlciuri ori la piață unde se fac diferite tranzacții. Bâlciul este o piață în care oamenii din sate foarte bine definite vin să cumpere sau să vândă diferite bunuri. Când se face o înțelegere, se bea aldămașul, un pahar de palincă sau horincă, simbol al înțelegerii reciproce. Trebuie menționat că "moroșenii nu foloseau și nu folosesc nici în zilele noastre vreo hârtie pentru a avea a susține înțelegerile comerciale", cuvântul, onoarea și paharul de horincă sunt mai presus de orice document scris.

 

Sursa-Producerea băuturilor alcoolice tradiționale în țara pălincii-N. Pomohaci, I.Cioltean, A. Popa, D. Modoran, A. Bunea, Luminița Vișan, I. Chioran

 


|
|
|
|
|
|